luni, 16 decembrie 2013
miercuri, 11 decembrie 2013
Variațiuni...
Tot mai des mi se pune întrebarea: "Tu cum iubești?"
Recent, o piesă de teatru mi-a deschis ochii... și a făcut-o atât de brutal încât la un moment dat începusem să lăcrimez. Așa cum n-aș fi crezut vreodată, două personaje, un dialog mult prea static - ce mai mult aducea a joc de șah, au dus la un conflict lăuntric dintre trecut și prezent.
Pe de-o parte era el, Abel Znorko, un om vârstnic ce aparent le cunoștea pe toate, un veritabil adept al "iubirii martirice", omul ce descoperea adevăratul sens al iubirii abia după dispariția fizică a acesteia. Pe de cealaltă parte, Erik Larsen, familistul ce vedea iubirea ca pe o jertfă purtată la căpătâiul firav și bolnav al femeii alese.
Primul trăia de la distanță o iubire platonică, imposibilă, împărtășită prin intermediul corespondenței - ce mai apoi avea să-i devină muză.
Cel de-al doilea, miza pe prezența fizică a iubirii, pe valorile morale ale unei căsnicii.
Amândoi erau fericiți cu ce aveau... mai puțin femeia, căci era una și aceiași. Da, ea într-o dualitate extremă trăia cu fiecare scrisoare primită nostalgia primei iubiri, pentru ca alături, clipă de clipă să îi fie la bine și la rău, omul pe care-l alesese pentru eternitate.
Dacă ei au ca reper "Variațiunile enigmatice", eu am piesa mea...
Se spune că o iubire esențială niciodată nu moare, dar oare când ne dăm seama dacă o iubire mai este sau nu esențială?
Te iubesc, Ana!
Recent, o piesă de teatru mi-a deschis ochii... și a făcut-o atât de brutal încât la un moment dat începusem să lăcrimez. Așa cum n-aș fi crezut vreodată, două personaje, un dialog mult prea static - ce mai mult aducea a joc de șah, au dus la un conflict lăuntric dintre trecut și prezent.
Pe de-o parte era el, Abel Znorko, un om vârstnic ce aparent le cunoștea pe toate, un veritabil adept al "iubirii martirice", omul ce descoperea adevăratul sens al iubirii abia după dispariția fizică a acesteia. Pe de cealaltă parte, Erik Larsen, familistul ce vedea iubirea ca pe o jertfă purtată la căpătâiul firav și bolnav al femeii alese.
Primul trăia de la distanță o iubire platonică, imposibilă, împărtășită prin intermediul corespondenței - ce mai apoi avea să-i devină muză.
Cel de-al doilea, miza pe prezența fizică a iubirii, pe valorile morale ale unei căsnicii.
Amândoi erau fericiți cu ce aveau... mai puțin femeia, căci era una și aceiași. Da, ea într-o dualitate extremă trăia cu fiecare scrisoare primită nostalgia primei iubiri, pentru ca alături, clipă de clipă să îi fie la bine și la rău, omul pe care-l alesese pentru eternitate.
Dacă ei au ca reper "Variațiunile enigmatice", eu am piesa mea...
Se spune că o iubire esențială niciodată nu moare, dar oare când ne dăm seama dacă o iubire mai este sau nu esențială?
Te iubesc, Ana!
luni, 9 decembrie 2013
miercuri, 4 decembrie 2013
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
vineri, 1 noiembrie 2013
Nicu Alifantis- Ce bine ca eşti!
Jumatate de ora m-am uitat la bara aia verticala cum imi palpaie pe un fundal alb. Am inceput idei, dar niciuna dintre acestea nu a prins contur, caci alte si alte ganduri imi prindeau radacini prin minte... Clar, mi-e toamna-n suflet.
luni, 28 octombrie 2013
vineri, 25 octombrie 2013
luni, 21 octombrie 2013
vineri, 18 octombrie 2013
Retrospectiva
Timpul a trecut, iar cuvintele nu s-au
așternut nicicum pe foaie. Pur și simplu am simțit ca picăturile de cerneală ar urma să atenteze la liniștea
fragilă pe care o resimt. Așa se face că în mai tot acest timpul am
zăcut, creativ am hibernat.
Azi însă voi doborî bariera ce mi-am impus-o,
fiind sigur pe ceea ce am construit de o vreme încoace. Da, azi voi scrie... Și
ca întotdeauna voi pleca de la o melodie: una pe care zilele trecute am auzit-o
cu o foarte mare surprindere într-un mall. Aceasta îmi amintește de trecut și
mă face să devin umil asupra învățăturilor deprinse odată cu trecerea anilor,
mă determină să fiu recunoscător față de oamenii ce s-au perindat prin viața
mea și care, mai mult sau mai puțin, și-au adus aportul la cel ce sunt acum.
Da, nu există zi în care să nu arunc,
nostalgic, un ochi asupra trecutului, viziunile mele având cu preponderență ca
subiect locuri și sentimente, mai puțin oameni.
Mai este puțin din acest an.... Unul care a început cu o dorință arzătoare chiar din primele secunde ale lui. Și când chiar
credeam că drumul mi-e cunoscut și că nimic nu mă mai poate abate de la el, totul
s-a schimbat.
Îmi doresc ca într-un târziu să descopăr unde
mi-e locul... mereu mi-am dorit asta. Încă mai am de lucru pentru a putea numi
cu adevărat un loc “casă”, dar ceva mă face să cred că indiferent de decizia
luată, pașii mei nu se vor depărta prea mult de-ai ei. Am gasit-o...
duminică, 29 septembrie 2013
luni, 23 septembrie 2013
joi, 19 septembrie 2013
Sebastian Ingrosso, Tommy Trash, John Martin - Reload
O noapte teribilă pe al cărei cer fulgere se perindă... Cu pași istoviți calc în noroaie, mă scufund și aștept ca ploaia măruntă și rece să îmi spele vechiul păcat: cel de a simți - oricum, oricând, oricât. De-ar ști lumea că mizeria de pe pantaloni e un mizilic în comparație cu mizeria adusă de un vis spulberat...
marți, 20 august 2013
sâmbătă, 27 iulie 2013
duminică, 7 iulie 2013
sâmbătă, 29 iunie 2013
joi, 13 iunie 2013
marți, 11 iunie 2013
Rev Theory - Broken Bones
Sunt lucruri ce se pierd, mărunțișuri a căror însemnătate o descoperim abia târziu, atunci când ele oricum nu mai contează. Sunt fericit, dar nu complet... Împlinit? O glumă proastă! Mă gândesc că probabil niciodată nu voi cunoaște bucuria în stare pură, că întotdeauna va trebui să mă mulțumesc cu jumătăți de măsură...
Nu mai alerg după nimic!
joi, 6 iunie 2013
duminică, 26 mai 2013
Grace Potter & The Nocturnals - The Lion The Beast The Beat
marți, 21 mai 2013
sâmbătă, 18 mai 2013
Inceputuri
Am multe povești de spus... Sau mai bine le-aș numi începuturi? Cert este că în toate acestea, mereu totul se conturează în jurul unei ea și a unui el. Ea dispare, el se alege cu o amintire...
Din când în când mai revin la aceste amintiri, revin la începuturi... Și cu toate că aceste file sunt triste, mereu revederea e mult așteptată.
Din când în când mai revin la aceste amintiri, revin la începuturi... Și cu toate că aceste file sunt triste, mereu revederea e mult așteptată.
joi, 16 mai 2013
duminică, 12 mai 2013
Keep the car running
"Iubirea e acolo unde niciodată nu te-ai fi așteptat să o găsești, e chiar lângă tine, dar tu ești mult prea orb pentru a o putea vedea."
O vorbă pe cât de tâmpită o consideram înainte, pe atât de valabilă mi se pare astăzi. Da... ceva, cineva, cumva... a reușit să trezească la viață acea părticică a unui Alin spontan, optimist și încrezător. După foarte mult timp pot declara că sunt liniștit, că mă simt împlinit. Nu sunt încă sigur dacă iubesc sau nu, dar știu că inima mi-e mai deschisă ca oricând. Știu că dacă mâine voi iubi, o voi face pentru prima oară așa cum trebuie...
Nu-mi pasă de trecut, iar de viitor nici atât...
O vorbă pe cât de tâmpită o consideram înainte, pe atât de valabilă mi se pare astăzi. Da... ceva, cineva, cumva... a reușit să trezească la viață acea părticică a unui Alin spontan, optimist și încrezător. După foarte mult timp pot declara că sunt liniștit, că mă simt împlinit. Nu sunt încă sigur dacă iubesc sau nu, dar știu că inima mi-e mai deschisă ca oricând. Știu că dacă mâine voi iubi, o voi face pentru prima oară așa cum trebuie...
Nu-mi pasă de trecut, iar de viitor nici atât...
sâmbătă, 4 mai 2013
luni, 29 aprilie 2013
marți, 23 aprilie 2013
joi, 18 aprilie 2013
marți, 16 aprilie 2013
Trespassers William - I know
După foarte mult timp, duminică am fost iarăși la Vero, cea care în urmă cu mai bine de 3 ani a fost martoră a nenumăratelor nopți ce mă găseau pe aceeași bancă scorojită a parcului Copou. Mă gândeam că odată cu reîntâlnirea, întregul bagaj de amintiri se va revărsa asupra mea, dar nu a fost deloc așa. Aparent, sunt bine... Mulțumesc!
sâmbătă, 13 aprilie 2013
miercuri, 10 aprilie 2013
În sufletul tău
Există, din păcate, zile ca aceasta în care te consolezi cu ideea că lumea e plină de proști și că suntem damnați să murim treptat câte puțin în fiecare zi. Apoi, vin acasă și mă gândesc că îmi voi găsi liniștea, pacea sufletească... Dar nu e deloc așa...
E atât de greu să găsești oameni de calitate în zilele acestea... Ăsta fiind probabil și unul dintre motivele pentru care nu prea am prieteni.
Și cu toate acestea, într-o clipă, când poate te așteptai cel mai puțin, apare un astfel de om. Atunci știi că în sfârșit ai cui te confesa, că cineva chiar înțelege chinezăria ce îți iese din gură... și te deschizi mai mult decât ar trebui...
Atât de mult contează un cuvânt spus bine... El îți poate înfrumuseța existența.
E atât de greu să găsești oameni de calitate în zilele acestea... Ăsta fiind probabil și unul dintre motivele pentru care nu prea am prieteni.
Și cu toate acestea, într-o clipă, când poate te așteptai cel mai puțin, apare un astfel de om. Atunci știi că în sfârșit ai cui te confesa, că cineva chiar înțelege chinezăria ce îți iese din gură... și te deschizi mai mult decât ar trebui...
Atât de mult contează un cuvânt spus bine... El îți poate înfrumuseța existența.
duminică, 7 aprilie 2013
vineri, 5 aprilie 2013
vineri, 29 martie 2013
Ciau
Mergând astăzi pe stradă am realizat un lucru: indiferent ce aș face, în cele din urmă tot în fața unui compromis voi fi pus. Așa se face că m-am gândit la închiderea activității de pe blogul ăsta de 2 bani. Durerea a rămas doar un ecou ce își amplifică glasul încontinuu. Nu mă mai aude... de 4 ani...
duminică, 24 martie 2013
marți, 19 martie 2013
Lifelight
Zilele trecute vorbeam cu cineva despre experiențe, despre chestii ce ne marchează și de la care putem învăța. Discuția a luat-o în direcția regretelor... și cu toate că nu am fost capabil să vin cu un răspuns concret la întrebarea "Ai regrete?", trebuie să fiu onest și să recunosc că am zeci, sute de regrete. Care mi-e pedeapsa lucrurilor greșite pe care le-am făcut? Un suflet plin de mustrări!
Aș fi vrut să scap de temperamentul ăsta exploziv cu o secundă mai devreme... Acum e târziu și doar timpul mai are puterea de a uni destine inconștient răpuse.
Aș fi vrut să scap de temperamentul ăsta exploziv cu o secundă mai devreme... Acum e târziu și doar timpul mai are puterea de a uni destine inconștient răpuse.
duminică, 17 martie 2013
Better than love
E incredibil cum trecutul uneori își face apariția în viața noastră, de fiecare dată, sub noi forme, gusturi, mirosuri... Cu toate acestea, sunetul rămâne neschimbat.
sâmbătă, 16 martie 2013
Ce papucei dragutziiiiii...
Doi tineri părinți și un domn mai în vârstă, în autobuz... Ea, entuziasmată scoate dintr-o sacoșă o pereche de papucei pentru un bebe de vreo 2 ani (mai ții minte șoșoneii ăia văzuți în Cora?!) și îi arată bătrânului. El, gânditor și nu numai... căci undeva în fața autobuzului taxatoarea (îmbrăcată în niște colanți negri) se apleacă după ce scăpase un mănunchi de bilete. Se uită și se tot uită, iar eu, stupefiat, încerc să-mi dau seama de ce dioptrii ar avea nevoie femeia pentru a vedea că în timp ce tu (proasto!) afișezi un zâmbet cât toată fața și fluturi niște șoșoni, el violează o femeie din priviri. Taxatoarea se ridică, nu însă și ochii țăranului...
Așa-i că sunt fătălău?
Așa-i că sunt fătălău?
marți, 12 martie 2013
sâmbătă, 9 martie 2013
marți, 5 martie 2013
The pain is gone
Știi... când zilele-ți sunt numărate iar fiecare secundă scursă înseamnă doar un alt pas făcut către o inevitabilă moarte, descoperi că până și cea mai oribilă zi a avut însemnătate. În clipa respectivă înveți să prețuiești omul, aerul, pământul... Când ți-ai luat gândul pentru totdeauna de la acea minune dumnezeiască, iar durerea îți cuprinde întregul corp, cum alegi să trăiești acele puține clipe rămase?
luni, 4 martie 2013
Trespassers William - Safe sound
Iată piesa care m-a făcut să-mi spun tot weekendul "Asta e ultima oară. Mai ascultă și altceva."
duminică, 3 martie 2013
vineri, 1 martie 2013
joi, 28 februarie 2013
Zambiluță
Vine primăvara... și odată cu ea apar dulcegăriile, răhățișurile ieftine de tarabă, florile. Ce s-a schimbat față de anul trecut? Toate zambilele au devenit "olandeze" (cel puțin asta declara astăzi o femeie prin Podu Roș), iar locul mărțișoarelor a fost luat de cutiuțe cu ulei aromatic (de parcă toată lumea ar purta așa ceva în piept cu speranța că și-o vor trage pe muzica lui Richard Marx...).
Uof, iubire de catifea, ești la fel de veridică precum zambila olandeză!
Uof, iubire de catifea, ești la fel de veridică precum zambila olandeză!
miercuri, 27 februarie 2013
luni, 25 februarie 2013
În spatele măștilor
Se spune că măcar o dată în viață, atunci când poate ne este cel mai greu, dintre toate picăturile unui cer înnorat, una numită "luciditate" ne stropește creștetul. În acel moment norii de ploaie se retrag iar universul ne este pictat în nuanțele luminoase ale fiecărui răsărit de soare. Ca fiecare dintre noi, am străbătut un drum (neapărat de la X la Y), puternic motivat de speranța acelui Y ferice la care toți visăm. În tot acest timp mi-a plăcut să mă complic, să mă abat inutil de la acest drum, simțind că lucrul ăsta mă va face special, că doar un astfel de gest îmi poate resuscita o inimă pe jumătate moartă.
În cazul meu, foarte multe picături s-au irosit încercând să-mi aducă respectiva luciditate de care vă vorbeam, pentru ca într-un punct să fiu și eu atins de ea. În noiembrie, pe când eram în Brugge, dintre nenumăratele ploi ce mi-au stropit ochii pierduți, una m-a făcut să realizez cu cine vreau să-mi petrec tot restul vieții. Zilele au trecut, iar ele m-au găsit luând o atitudine ostilă, rece, distantă... În spatele ostilității se ascundea emoția, iar dragostea îmi încălzea sufletul. Cu toate acestea, era un lucru ce n-ar fi trebuit să-și găsească loc printre gândurile mele: frica de a iubi iar la distanță, teama că nu voi reuși să dobândesc răbdarea, că nu voi avea puterea necesară pentru a răzbi printre sutele de kilometri. Mi-am sufocat teama...
A fost prima și singura persoană pe care am sunat-o, singura pe care am iubit-o...
Longview - Elysian Fields
În cazul meu, foarte multe picături s-au irosit încercând să-mi aducă respectiva luciditate de care vă vorbeam, pentru ca într-un punct să fiu și eu atins de ea. În noiembrie, pe când eram în Brugge, dintre nenumăratele ploi ce mi-au stropit ochii pierduți, una m-a făcut să realizez cu cine vreau să-mi petrec tot restul vieții. Zilele au trecut, iar ele m-au găsit luând o atitudine ostilă, rece, distantă... În spatele ostilității se ascundea emoția, iar dragostea îmi încălzea sufletul. Cu toate acestea, era un lucru ce n-ar fi trebuit să-și găsească loc printre gândurile mele: frica de a iubi iar la distanță, teama că nu voi reuși să dobândesc răbdarea, că nu voi avea puterea necesară pentru a răzbi printre sutele de kilometri. Mi-am sufocat teama...
A fost prima și singura persoană pe care am sunat-o, singura pe care am iubit-o...
Longview - Elysian Fields
duminică, 24 februarie 2013
sâmbătă, 23 februarie 2013
vineri, 22 februarie 2013
Roi (de albine)
Sunt un barbat bine!! Asta o stiu eu, cei dragi si mai nou... tot felul de pitipoance internaute. Mai exact, de o vreme tot primesc e-mailuri de genul "Hi. I saw your facebook profile and you're cute! I would love to chat with you!". Care va sa zica, nu degeaba mi-am tras cont pe facebook si freza noua (frumos imi mai sade).
Al naibii de spam!
Al naibii de spam!
miercuri, 20 februarie 2013
marți, 19 februarie 2013
Amagire
Mă uit în ochii tăi și mă rog ca pentru o secundă să zăresc licărirea de cândva... Știu că există și că nu-i doar o altă fantezie de-a mea, dar oricât de mult mi-aș aținti privirea către ei, sclipirea tot nu-și face apariția.
Acum sunt pregătit să fug... iarăși... De data aceasta însă promit să nu-mi mai întorc privirea.
Acum sunt pregătit să fug... iarăși... De data aceasta însă promit să nu-mi mai întorc privirea.
miercuri, 13 februarie 2013
Tired eyes
Mă mint, și o fac zilnic cu o perseverență tot mai mare... Pot fi sincer? Nu știu de ce te iubesc, dar știu că nu mi-aș imagina viața o zi fără tine. Unii ar putea spune că a intervenit monotonia, dar de unde așa ceva când eu îmi urlu singurătatea?! Nu știu cât oxigen mi-ar mai putea oferi cuvintele...
marți, 12 februarie 2013
joi, 7 februarie 2013
marți, 5 februarie 2013
Matthew Perryman Jones - Out of the Shadows
Am revenit, dar cu toate astea, a trecut ceva vreme de la ultimul cuvant spus...unul care sa conteze cu adevarat. Oare unde-mi sunt zilele insorite de septembrie?
Intre timp oameni au disparut din viata mea... In schimb, unul si-a facut aparitia, reusind sa le ia locul tuturor. Presupun ca asta mi-s... Am o inima atat de mica incat mai mult de o persoana nu incape in ea. Da, mi-am redeschis inima, dar inca nu mi-o ascult. Daca o faceam, as fi zambit alaturi de tine.
In curand...
Intre timp oameni au disparut din viata mea... In schimb, unul si-a facut aparitia, reusind sa le ia locul tuturor. Presupun ca asta mi-s... Am o inima atat de mica incat mai mult de o persoana nu incape in ea. Da, mi-am redeschis inima, dar inca nu mi-o ascult. Daca o faceam, as fi zambit alaturi de tine.
In curand...
vineri, 1 februarie 2013
vineri, 18 ianuarie 2013
joi, 17 ianuarie 2013
Secunde
Știi, de-a lungul vieții s-au scurs secunde (sute de mii sau poate chiar milioane) în care singurul meu țel a fost acela de a deveni ca tine. M-am străduit, am urlat, am plâns, însă într-un final mi-am dat seama că fericirea mi-o aduce el... eul. Mai am cuvinte de rostit, unele ba chiar în ritmul ăsta alert al bătăilor de inimă.
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
Cicatrice
Se vindeca, si jur ca n-as vrea vreodata ca ea sa-mi dispara. Am intrat in posesia celui mai de pret talisman: cel crestat in piele, sangeriu si bogat in amintiri frumoase. Pentru o perioada am disparut, dar tocmai in acest timp pot spune ca am trait mai mult ca oricand...
P.S.: Cu o foarte mare intarziere, va urez si eu "La multi ani!"
P.S.: Cu o foarte mare intarziere, va urez si eu "La multi ani!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
