Astazi, dupa o perioada ceva mai indelungata, am aruncat o privire asupra postarilor mele. Am descoperit ca am 5 "drafturi" ce asteapta si ele cuminti publicarea de cativa ani... Asa se face ca in continuare voi publica aceste ciorne incepute candva, insa ce niciodata nu au mai fost finalizate din diverse motive... Le astern acum deoarece mi se pare interesanta evolutia starilor mele sufletesti in decursul timpului.
16.09.2015
De-ar fi sa urlu asa cum in mod curent imi vine, zbieratu-mi ar
despica aerul in doua si s-ar propaga pana la mare, acolo unde de fapt sufletul
mi-a ramas de cativa ani buni.
Nu
stiu cum as putea ca prin intermediul cuvintelor sa explic aceasta legatura ce
fiecare celula a corpului meu o simte. Cert este ca in fiecare an acest
legamant este reinnoit si tot mai mult fortificat.
Anul
acesta mi-a fost dat sa o reintalnesc de doua ori: in iunie
21.08.2015
"Oh nu, iarasi pagina asta mare si alba la care ma tot
benochlez de cateva luni incercand sa scot o fraza din mine?!"
De ceva
timp incerc sa-mi dau seama ce anume m-ar stimula sa pot scrie din nou pe
blog... Intr-un final am ajuns la concluzia ca toate ideile care noaptea imi
vin prin minte, a doua zi le uit pe loc. Deci... daca ma apuc de scris musai
trebuie sa o fac noaptea tarziu. O alta conditie obligatorie este sa fiu undeva
25.10.2014
Imi
amintesc si astazi cum la un moment dat, prin clasa a 10-a, la ora de
psihologie ni s-a dat urmatoarea sarcina: fiecare sa se descrie prin
intermediul unei comparatii. In clipa imediat urmatoare, fara sa mai stau o
clipa pe ganduri am scris pe o foaie urmatorul lucru: "Sufletul mi-e mare
involburata, iar gandul
8.07.2014
Astăzi notele melodiilor nu se mai aud căci ropotul zilelor ce se
scurg cu repeziciune acoperă totul...
M-am gandit sa public si acele fragmente incepute, dar ce
niciodata (din varii motive) nu au ajuns sa fie asternute aici, pe blogul meu.
Inca mai am ceva materiale, insa le las prada timpului gandindu-ma ca in felul
acesta vor deveni mai valoroase.
29.09.2013
Am
fost naiv... Cândva am crezut că, măcar într-o mică măsură, voi reuși să schimb
lumea. Apoi a venit toamna anului 2009, perioadă ce m-a făcut să realizez că
singurele transformări ce mi se datorează sunt cele ce se confundă cu eșecul,
urâtul, moartea. Da, se pare că pe o rază de 5 metri totul se ofilește în jurul
meu. Unde e iubirea la care am visat?! Unde sunt oamenii ăia frumoși?!
