Default - It Only Hurts

Travis - Writing to Reach You

 

Telenovea

 Printre multe bloguri tâmpite pline de gheruţe stupid colorate, piţipoance dezgustătoare îmbrăcate în cârpe trendy (cică) şi bişniţari internauţi, am citit undeva cum că dragostea ar însemna ca pentru o secundă să uităm de propriile interese. Oare chiar aşa să fie? 
 Ah... corazon salvaje... mânca-ţi-aş sentimentul! Şi când mă gândesc că acum un veac scriam articole siropoase pe tema asta... Ce ştiam eu...
 Până la urmă Isaura e mai mult decât o sclavă, iar eu, cu sau fără interese, nu sunt Jose Armando să-mi sară Mercedesa în braţe.

Hammock - Floating Away in Every Direction

 Indiferent de câte ori aş asculta piesa aceasta, de fiecare dată un nou sunet îmi înfioară simţurile.

De-aş şti

 De-aş şti cum să o fac... aş picta întunericul nopţilor de toamnă... Iar în bezna necunoscutului  te-aş arunca pe tine, pierdută, vrăjită de sunetul sacadat al roţilor unui tren gonind spre mine. Chipului i-aş aduce gingăşia florilor de munte, iar ochilor le-aş pune un strop din strălucirea razelor de soare ce, printre draperii, îşi căutau nestingherit calea către noi. Buzele-ţi vor fi de sânge şi noroi, iar peste suflet ţi-aş picura stropii unei ploi primăveratice. 

 De-aş şti cum să o fac... aş fredona cântecul fericirii în doi, pentru ca ritmul bătăilor tale de inimă să mă acompanieze.

 Dar nu ştiu, niciodată n-am ştiut... probabil niciodată nu voi învăţa.

 Ştiu însă că ura mi-e străină, că orice strop de durere mi s-a transformat în iubire, că lacrimile-s preschimbate în mângâieri, iar cuvintele-ţi nepotrivite îmi rămân gravate în suflet ca declaraţii de dragoste.

 Sunt fericit că exişti şi nu eşti a mea.

Radius - There She Goes

Soluna Samay - Should've Known Better

 Ok, deci butonând ca un isteric telecomanda am dat peste Tvr şi "mirificul" lor Eurovision. Bineînţeles că şi competiţia asta a devenit un circ plin de cocalari şi piţipoance, dar spre norocul meu am luat telecomanda în mână la momentul oportun. Nu i-am prins pe românaşi făcându-se de ruşine cu a lor cretinătate intitulată "Zaleilah", dar urechile mi-au fost fermecate de piesa asta.

Iertare

 Mi-e somn… dar ceva nu mă lasă să-mi închid ochii. Sunt atâtea cuvinte ce s-au aşternut pe coli galbene de hârtie, pentru ca mai apoi să moară. Există atâtea întrebări ce nu şi-au găsit şi probabil nu îşi vor găsi vreodată răspunsul… Adevărul poate că este acolo… dar ce-am putea face când refuzăm să îl acceptăm în viaţa noastră, temându-ne că el ne va găsi nepregătiţi?! 

 Ştiu, mai devreme sau mai târziu va trebui să trec prin coşmar cu ochii deschişi, pentru ca într-un final totul să capete forma unor cuvinte aruncate în vânt. Dar nu ar fi mai uşor dacă într-o zi m-aş opri din răsfoitul cărţilor aducătoare de răspunsuri, pretinzând că n-am trecut, că sunt un nou-născut?

 Se spune că prin iertare reuşeşti să te eliberezi de tot ce a fost dureros.

 Eu nu mă pot ierta…

 Pe voi… doar Dumnezeu o poate face.

Theory Of A Deadman - Wait For Me

Lighioane

 Nu mai am loc de ele... dar mi-s aşa dragi...
 În ordinea în care au început să mişune vi-i prezint pe:

1. Aky (4 ani)
 Într-o zi, pe când încă mai locuiam la bloc, taică-miu şi-a făcut apariţia acasă cu o pufoşenie. Avea cam o lună, era speriat şi cam prostuţ (lucru care nu prea s-a schimbat între timp). Acum are peste 4 ani, i-au dat firele albe, dar tot netestat a rămas (dacă înţelegeţi ce vreau să spun) :))

 Aaa... eu îl numesc "fătălau" din cauza ataşamentului exagerat ce i-l poartă maică-mii.

2. Missy (2 ani)
 Odată ce ne-am mutat la curte, maica-mea s-a gândit că o pisică nu ne-ar strica... Între timp a devenit răsfăţata familiei, a trecut prin 2 sarcini, iar acum e mamă devotată. :D

3. Lord (1 an)
 Ultima "achiziţie" îi aparţine soră-mii... Ea a pus ochii pe el, tot ea l-a tratat când la început a fost bolnav, iar acum îşi duce veacul într-o cuşcă "tunată" din colţul curţii noastre. E mezinul familiei, dar cu toate astea reuşeşte să îmi ajungă până la umeri când se ridică în 2 labe (iar cei 1.84 nu mă recomandă deloc ca liliputan)... Aaa, şi are un ochi albastru...

The Cure - The Last Day of Summer

The Jezabels - A little piece

Pleosc, pleosc

 Astăzi am primit ce îmi doream: ploaie. Şi cum în general se întâmplă, aşteptarea lungă şi spornică, într-un final, îţi aduce cât nu poţi duce. Mai exact, s-a pornit un adevăr muson. Bineînţeles, extaziat că m-a prins pe stradă, că după foarte mult timp am făcut o plimbare prin ploaie, că mi-am udat şoşoneii şi toate cele.
 Nu o să înţeleg niciodată de ce oamenii simt nevoia să alearge când le pică 2 stropi în creştet... O fi acid? Până la urmă, dacă mă gândesc mai bine, poate intru eu la apă dar măcar nu mă mozolesc de noroi până la genunchi. Şi uite aşa ajung eu acasă "like a Bo$$" (că tot am aspiraţiile înalte ale unui cocalar), teafăr şi necaramelizat pe pantaloni.
 P.S.: Înainte aveam o problemă cu piesele strict instrumentale... Apoi am descoperit Explosions in the Sky, Chequerboard, Broken Social Scene... şi parcă becul s-a aprins. Piesa asta am ascultat-o în staţia de autobuz la căscuţe. Deh, fiecare cu recuzita lui... Unii cu umbrelele, alţii (în minoritate) cu căştile.

Întrebare

 Ce n-aş da ca totul să redevină simplu, ca zâmbetul de altădată să îmi învăluie chipul şi să nu mă mai părăsească...
 Atât de mult încerc să îmi recapăt speranţa... dar cum aş putea reuşi când tot ce mi-am dorit a murit, iar pe zi ce trece orizontul mi-e tot mai întunecat?
 Sunt obosit, căzut la pământ. Sunt un muribund şi nimeni nu vrea sau nu poate să mă ajute. Cui să-i cer ajutorul?

The Cardigans - You're the storm

Leapşă

1. Sunt… parte din cei ce sunt gata să mă accepte lângă ei. Sunt naiv, sufletist, nostalgic, temător… Sunt om, iar hienele abia aşteaptă să mă sfâşie.
2. Aș vrea... ca într-o zi să fiu independent, să am familia mea, casa mea…
3. Păstrez… amintirea nisipului umed ce se sfărâma sub greutatea corpului meu. Păstrez în suflet acea adiere blândă ce mă găsea pentru întâia oară liniştit sufleteşte.
4. Mi-aş dori… ca într-o zi să întâlnesc persoana care pune binele celui iubit mai presus de al său.
5. Nu îmi place… când mi se spune să zâmbesc mai des în poze. De unde atâta falsitate? Fotografia are rolul de a păstra vie o amintire cât mai mult. De ce ar trebui să îmi induc o stare dacă nu o simt?
6. Mă tem… să nu ajung bântuit de întrebarea “Ce-ar fi fost dacă…?”
7. Nu pot să înţeleg… oamenii care se agaţă de cei din jurul lor doar pentru că pot. Niciodată nu voi putea descoperi de ce unii/unele dau credit unei relaţii nereuşite doar de dragul anilor petrecuţi împreună.
8. Aud… susurul unui pârâu rece de munte.
9. Îmi pare rău… că mi-am pierdut timpul judecând nişte oameni care nu merită nici măcar gramul ăsta de atenţie.
10. Puţini oameni… reuşesc să îmi câştige încrederea.
11. Îmi place… să urc de nebun într-un tren şi să călătoresc. Neapărat trebuie să mai încerc faza cu destinaţia aleatorie.
12. Nu sunt… atât de nesimţit pe cât ar trebui.
13. Cânt… atunci când mă simt singur. Fiecare piesă îmi aminteşte de ceva, de cineva…
14. Joc teatru… ?? Nu o fac, dar cunosc destui care ar merita nominalizări la Oscar.
15. Niciodată… nu îmi voi îngrădi sufletul. Mereu voi da curs sentimentelor ce mă vor încerca.
16. Văd… cum zilnic ipocrizia creşte exponenţial.
17. Rar… mi se întâmplă ca cineva să fie pe aceeaşi lungime de undă cu mine.
18. Plâng… atunci când sufletul îmi vibrează de emoţie. Am făcut-o destul, dar nu ştiu de ce am impresia că încă mai am resurse.
19. Am nevoie… de o mângâiere, de o îmbrăţişare, de un sfat. Mai exact, am nevoie de oameni care să mă înţeleagă. Chiar aşa de importante sunt cuvintele de apelăm la ele întotdeauna?
20. Ar trebui… să nu mă mai las influenţat de alţii. Ar trebui să continui lupta cu aceleaşi arme ca şi până acum.

Îţi mulţumesc Ana pentru leapşă. Recunosc că mi-a fost destul de greu... Răspunsurile cu privire la propria persoană întotdeauna există undeva într-un colţişor al sufletului nostru, doar că el este atât de rar vizitat...

Lista neagra

 Nu mai pot... Niciodata nu am putut declara ca as fi normal, insa astazi ma uit in jurul meu si ma ingrozesc. Oare eu sunt cel care are o problema?
 Prin scoala o numeam "lista neagra", acum o fi capatat o nuanta de roz. Vremurile astea...

1. "Detest minciuna!" - Daca mai vad prostia asta undeva cred ca o iau razna... Spune-mi omul care o iubeste!
2. Lectura ta preferata poarta titlul "Campania 10 - Octombrie 2011..."? Atunci afla ca te urasc!
3. Mi-e scarba de frustratii care dupa o nereusita sentimentala incep sa arunce in toate directiile cu apelative gen "Curva". Bineinteles, initial au pupancurit-o bine.
4. Urasc cretinele care fac un caz din virginitatea lor si incep sa-si planifice pierderea ei la precizie de luna, zi si ora.
5. Ii inteleg pe oamenii care isi gasesc pasaje din viata in anumite citate. Nu ii inteleg insa pe cei care isi construiesc viata pe baza unor astfel de citate.
6. Sunt scarbit de nesimtitii, marlanii, indisciplinatii care isi arata indeletnicirile in public.
7. Urasc oamenii care vorbesc neintrebati, ii detest pe cei care nu stiu sa asculte.
8. Iti provoci anumite stari emotionale doar de dragul unui articol bun? Ai o familie sanatoasa, un loc pe care sa il poti numi "acasa", iar tu duci o viata dubla si nenorocita pe un blog amarat? Te urasc!
9. Urasc oamenii care nu incearca si merg pe principiul "ma ajuta colegul". Desigur ca cei mai multi dau in mutenie cand vine vorba de multumiri. Restul, arunca un "Multumesc" de parca ar indeparta un corp strain.
10. Sper sa nu mai aud vreodata formularea "Raman dator cu o bere!". Zau ca ar cam trebui sa inlocuiesc apa cu berea.
11. Mi-e sila de oamenii ce poarta ochelari in incaperi, ori cand e intuneric afara.
12. Asa rau mi s-a acrit de cei care pretind ca te-ar cunoaste...
13. Intre limba engleza si cea romana exista ceva diferente. Decideti-va ce limba masacrati si terminati-o cu ro-engleza.

 E clar, voi muri singur si trist!
 P.S.: Voi mai reveni cu adaugiri la minunata mea lista.

My rainy mood songs

1. Civil Twilight - It's Over

2. Dallas Green - Missing (Serravalle)

3. Matthew Pop - Lights out

Inaripata

 De cateva saptamani o aud. Indiferent de ora... ea doar canta. E exact ca o sonerie chinezeasca ce mereu te surprinde cu un nou sunet. E vorba de o pasare...
 Am incercat sa imi dau seama ce, cum, unde... in zadar. Tot ce stiu e ca o aud non-stop (atat ziua, cat mai ales noaptea cand e liniste), stie tot repertoriul pasaresc si se afla undeva prin imprejurimi.
 Incepusem sa imi pun si problema pasarelelor la cap... Se pare insa ca sunt teafar (cel putin pentru moment) si nu sunt singurul care e fermecat de inaripata.

Explore

 Aseara mi s-a intamplat sa aud piesa asta pe un post radio online si mi-am amintit un episod interesant de acum cativa ani.
 Se face ca intr-o vara, pentru cateva zile, m-am cazat la o cabana pe malul lacului Izvorul Muntelui. Cam asa arata el (versiunea "Explore the Carpathian garden"):

 Iar ca intotdeauna... realitatea e cruda ("Oamenii, porcii..." si "Mama lor de curenti, ei sunt vinovati!"):

 Eii bine, norocul a facut ca eu sa mai vad si luciul apei. Practic ma simteam ca in scena siropoasa cu rate si lebede din "The Notebook"... doar ca pasarile erau niste peturi.
 Asa ca... am luat o minunata pluta tip handmade-nesigura ce apartinea proprietarului si am vaslit de nebun pana in larg avand piesa aceasta in minte. La un moment dat am fost atat de prins in mrejele naturii ca m-am culcat... Pana la urma ce mai conta ca ma scufund si nu stiu sa inot?
 Nu o sa uit niciodata linistea aia, felul in care stateam ghemuit si priveam cum respectiva pluta e scufundata sub mine. A fost cea mai stranie traire: o combinatie intre pace sufleteasca si spaima.
 Intoarcerea la mal, strigatele disperate? O vesnicie!

Enigma

 De cand ma stiu am urat persoanele care, atunci cand s-au indragostit, au inceput sa dea din coate si i-au inlaturat pe cei din jurul lor. Pur si simplu nu ii intelegeam si imi provocau scarba. Pana cand… am picat si eu in aceasta capcana. Nu a fost de vina neaparat o iubire adolescentina cu fluturasi, nimic din ceea ce am putea numi “dragoste oarba”. Ce m-a lovit a fost perspectiva unei vieti pe cont propriu, posibilitatea de a fi independent, de a fi alaturi de persoana pe care o consideram “cea mai apropiata sufletului meu”. Paradoxal, tocmai aceasta “apropiere sufleteasca” a dat nastere cliseului “Suntem prea asemanatori”… dar, vorbim de trecut deja.

 Iar prin mintea asta si asa mult prea chinuita de intrebari fara raspuns, imi rasare o alta enigma: De ce am inlaturat persoanele din jurul meu?

 M-am gandit o perioada si mi-am dat seama ca ei doar incercau sa imi deschida ochii (acei putini prieteni pe care i-am avut candva). Eu, insa, nu am vrut… Oricat de constient as fi fost, poate, la un moment dat, am vrut ca indiferent de repercusiuni EU sa ma insel, nu altcineva. 

 Astfel de cotituri apar in viata. Indiferent ca le numim greseli sau nu, trebuie sa le acceptam ca fiind parte din noi.

 Si da, probabil ca abia am inceput sa pasesc pe un drum, aparent, intortocheat. De-am sti noi ce increngatura ne asteapta…

Chequerboard - Today is beautiful, We have things to do

Un prim cuvant

 Voi incepe sa scriu, asa cum niciodata n-am facut-o, pentru mine… 

 Ani de zile cuvintele au purtat adresele unor persoane dragi. Ele insa, intr-un fel sau altul, m-au parasit lasandu-ma gol, nu lipsit si de speranta. Astazi voi rememora noptile reci de toamna ce ma gaseau cu ochii atintiti spre stele, voi calca iarasi pe urmele sterse ale unui tanar ce urca dealul Pacurariului, ma voi intinde pe bancile infrigurate ale parcului Copou.

 Asta sunt eu… restul…. doar amintiri cu un strain naiv si mult prea sufletist, lucru daunator dar neregretat.

 O prima noapte alba… Ea e de vina:

“Faptul ca nu vom ajunge niciodata sa pipaim orizontul inseamna oare ca nu trebuie sa mai tindem spre el?” (O.P.)