O vorbă pe cât de tâmpită o consideram înainte, pe atât de valabilă mi se pare astăzi. Da... ceva, cineva, cumva... a reușit să trezească la viață acea părticică a unui Alin spontan, optimist și încrezător. După foarte mult timp pot declara că sunt liniștit, că mă simt împlinit. Nu sunt încă sigur dacă iubesc sau nu, dar știu că inima mi-e mai deschisă ca oricând. Știu că dacă mâine voi iubi, o voi face pentru prima oară așa cum trebuie...
Nu-mi pasă de trecut, iar de viitor nici atât...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu