Retrospectiva

  Timpul a trecut, iar cuvintele nu s-au așternut nicicum pe foaie. Pur și simplu am simțit ca picăturile de cerneală ar urma să atenteze la liniștea fragilă pe care o resimt. Așa se face că în mai tot acest timpul am zăcut, creativ am hibernat.

  Azi însă voi doborî bariera ce mi-am impus-o, fiind sigur pe ceea ce am construit de o vreme încoace. Da, azi voi scrie... Și ca întotdeauna voi pleca de la o melodie: una pe care zilele trecute am auzit-o cu o foarte mare surprindere într-un mall. Aceasta îmi amintește de trecut și mă face să devin umil asupra învățăturilor deprinse odată cu trecerea anilor, mă determină să fiu recunoscător față de oamenii ce s-au perindat prin viața mea și care, mai mult sau mai puțin, și-au adus aportul la cel ce sunt acum.

  Da, nu există zi în care să nu arunc, nostalgic, un ochi asupra trecutului, viziunile mele având cu preponderență ca subiect locuri și sentimente, mai puțin oameni.

  Mai este puțin din acest an.... Unul care a început cu o dorință arzătoare chiar din primele secunde ale lui. Și când chiar credeam că drumul mi-e cunoscut și că nimic nu mă mai poate abate de la el, totul s-a schimbat.

  Îmi doresc ca într-un târziu să descopăr unde mi-e locul... mereu mi-am dorit asta. Încă mai am de lucru pentru a putea numi cu adevărat un loc “casă”, dar ceva mă face să cred că indiferent de decizia luată, pașii mei nu se vor depărta prea mult de-ai ei. Am gasit-o...