Se spune că măcar o dată în viață, atunci când poate ne este cel mai greu, dintre toate picăturile unui cer înnorat, una numită "luciditate" ne stropește creștetul. În acel moment norii de ploaie se retrag iar universul ne este pictat în nuanțele luminoase ale fiecărui răsărit de soare. Ca fiecare dintre noi, am străbătut un drum (neapărat de la X la Y), puternic motivat de speranța acelui Y ferice la care toți visăm. În tot acest timp mi-a plăcut să mă complic, să mă abat inutil de la acest drum, simțind că lucrul ăsta mă va face special, că doar un astfel de gest îmi poate resuscita o inimă pe jumătate moartă.
În cazul meu, foarte multe picături s-au irosit încercând să-mi aducă respectiva luciditate de care vă vorbeam, pentru ca într-un punct să fiu și eu atins de ea. În noiembrie, pe când eram în Brugge, dintre nenumăratele ploi ce mi-au stropit ochii pierduți, una m-a făcut să realizez cu cine vreau să-mi petrec tot restul vieții. Zilele au trecut, iar ele m-au găsit luând o atitudine ostilă, rece, distantă... În spatele ostilității se ascundea emoția, iar dragostea îmi încălzea sufletul. Cu toate acestea, era un lucru ce n-ar fi trebuit să-și găsească loc printre gândurile mele: frica de a iubi iar la distanță, teama că nu voi reuși să dobândesc răbdarea, că nu voi avea puterea necesară pentru a răzbi printre sutele de kilometri. Mi-am sufocat teama...
A fost prima și singura persoană pe care am sunat-o, singura pe care am iubit-o...
Longview - Elysian Fields
Într-o relație la distanță eu nu cred că rezistă oricine. Personal, eu nu prea. Nu îmi plac jumătățile de măsură, pentru mine e totul sau nimic. Adică frate, dacă vrem să fim împreună, atunci hai să fim efectiv împreună. Prefer să fiu singură decât să sufăr după cineva care e la nu știu câți kilometri depărtare, oricât de profunde ar fi sentimentele. Dacă nu le pot arăta, exterioriza, consuma etc., ce rost mai are relația? Bine, eu acum sunt un pic ipocrită că nu prea ar trebui să deschid gura, în sensul că relația mea e, actual, parțial la distanță. Ceea ce nu mă încântă deloc, drept dovadă jdemii de discuții care apar din toate prostiile, ce au la bază frustrarea de a nu putea fi când vrei și când ai nevoie cu cel drag.
RăspundețiȘtergereUof, Ana... in relatia asta eu am rezistat 2 ani jumatate (cu o pauza de un an). Intr-adevar, e greu, daca nu imposibil, sa traiesti intr-o astfel de relatie (si gandeste-te ca in cazul meu erau peste 600 km). Multe lucruri dor si la fel de multe sunt cele carora nu am indraznit a le da glas tocmai din aceasta cauza.
ȘtergereP.S.: Asta e... nu-mi plac moldovencele normale. :)) Intotdeauna am fost fermecat de iubirea asta in care exista sacrificii, compromisuri de facut.