O noapte teribilă pe al cărei cer fulgere se perindă... Cu pași istoviți calc în noroaie, mă scufund și aștept ca ploaia măruntă și rece să îmi spele vechiul păcat: cel de a simți - oricum, oricând, oricât. De-ar ști lumea că mizeria de pe pantaloni e un mizilic în comparație cu mizeria adusă de un vis spulberat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu