Ploaia

 O draperie groasă, închisă la culoare, desparte două lumi... Pe de o parte e ea, libertatea, apărută din neant sub forma unei rafale asurzitoare, un cântec ce te determină să îţi întinzi braţele şi să te desprinzi spre cer. Dincolo, o temniţă a cuvintelor, un zid ferecat cu întrebări ancestrale. Prizonier? Un nenorocit cu mii de speranţe spulberate.

 Ai stat doar 15 minute. În tot acest timp ţi-am ascultat povestea, fără însă a interveni în vreun fel. Apoi, tăcută, ai fugit… ca toate celelalte lucruri frumoase din viaţa mea. Te-am căutat cu privirea, dar mi te-ai ascuns după perdea. Oricum aş fi fost mult prea laş încât să mă las descoperit.