Mi-e somn… dar ceva nu
mă lasă să-mi închid ochii. Sunt atâtea cuvinte ce s-au aşternut pe coli
galbene de hârtie, pentru ca mai apoi să moară. Există atâtea întrebări ce
nu şi-au găsit şi probabil nu îşi vor găsi vreodată răspunsul… Adevărul poate
că este acolo… dar ce-am putea face când refuzăm să îl acceptăm în viaţa
noastră, temându-ne că el ne va găsi nepregătiţi?!
Ştiu, mai devreme sau
mai târziu va trebui să trec prin coşmar cu ochii deschişi, pentru ca într-un
final totul să capete forma unor cuvinte aruncate în vânt. Dar nu ar fi mai
uşor dacă într-o zi m-aş opri din răsfoitul cărţilor aducătoare de răspunsuri, pretinzând
că n-am trecut, că sunt un nou-născut?
Se spune că prin
iertare reuşeşti să te eliberezi de tot ce a fost dureros.
Eu nu mă pot ierta…
Pe voi… doar Dumnezeu o poate face.
Poți fugi, dar nu te poți ascunde...zicea o vorbă.
RăspundețiȘtergereScrii în continuare la fel de frumos. Iartă-te, iartă-i și pe ceilalți, dar cel mai important...nu te îndepărta de Dumnezeu și caută-L permanent.
Un gând bun. Ai grijă de tine!
Toti vrem la un moment dat sa ne simtim ca niste nou-nascuti, fara trecut si fara greseli de care sa ne para rau.
RăspundețiȘtergereNici putem face si nici nu ne putem preface.
Putem doar, cu tot bagajul de greseli si pareri de rau, sa ne dorim pe zi ce trece tot mai mult de la noi.
Eu îmi doresc să devin mai bun, mereu mi-am dorit asta. Problema mea este reprezentată de motivaţie... Devii ceea ce vrei, dar ce folos dacă n-ai cui să-i împărtăşeşti reuşita/eşecul?!
Ștergere