1. Reeditarea acelui concert Holograf.
La 8-9 ani am asistat la primul meu concert, bineînţeles, însoţit de părinţi. Niciodată nu voi uita modul în care fulgii de nea se jucau sub lumina reflectoarelor, imaginea grandioasă a Teatrului Naţional privită prin ochii unui puşti. Totul a fost pur şi simplu magic! Au trecut 15 ani iar degetele unei mâini mi-ar fi suficiente pentru a contoriza restul concertelor la care am mai fost.
Mai târziu (prin perioada liceului) mi-am promis că, cumva, voi reuşi să reeditez acel concert... Bineînţeles, având alături o persoană specială, ca şi prima oară.
2. Un set negru de mănuşi + fular
E foarte posibil ca această nebunie să mi se tragă de la Serendipity...
3. O gentuţă de umăr
Mereu am avut problema buzunarelor mult prea voluminoase umplute cu portofele, telefoane, chei, etc. De câţiva ani visez la un astfel de accesoriu: mic, negru, clasic.
Sunt chestii mărunte, accesibile, dar pe care niciodată nu am reuşit să mi le procur/satisfac. Cauzele? Întotdeauna m-am pus pe locul 2, mereu m-am mulţumit cu zâmbetul oricui, numai cu al meu nu. Am fost (probabil că mai sunt) susţinătorul egalităţii "zâmbetul tău = fericirea mea".
Poate că nici eu nu am fost deschis, nu am dezvăluit aceste lucruri, dar cui să o faci când nimeni nu e dispus să te asculte? Ce poţi face când egoismul primează?
Zilele trecute am reuşit să tai de pe listuţa mea ultimul punct. Au mai rămas primele două...
P.S.: Precizez că nu sunt neapărat un fan Holograf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu