Din urma...

    Astazi, dupa o perioada ceva mai indelungata, am aruncat o privire asupra postarilor mele. Am descoperit ca am 5 "drafturi" ce asteapta si ele cuminti publicarea de cativa ani... Asa se face ca in continuare voi publica aceste ciorne incepute candva, insa ce niciodata nu au mai fost finalizate din diverse motive... Le astern acum deoarece mi se pare interesanta evolutia starilor mele sufletesti in decursul timpului.

16.09.2015

De-ar fi sa urlu asa cum in mod curent imi vine, zbieratu-mi ar despica aerul in doua si s-ar propaga pana la mare, acolo unde de fapt sufletul mi-a ramas de cativa ani buni.

   Nu stiu cum as putea ca prin intermediul cuvintelor sa explic aceasta legatura ce fiecare celula a corpului meu o simte. Cert este ca in fiecare an acest legamant este reinnoit si tot mai mult fortificat.

   Anul acesta mi-a fost dat sa o reintalnesc de doua ori: in iunie

21.08.2015

  "Oh nu, iarasi pagina asta mare si alba la care ma tot benochlez de cateva luni incercand sa scot o fraza din mine?!"

  De ceva timp incerc sa-mi dau seama ce anume m-ar stimula sa pot scrie din nou pe blog... Intr-un final am ajuns la concluzia ca toate ideile care noaptea imi vin prin minte, a doua zi le uit pe loc. Deci... daca ma apuc de scris musai trebuie sa o fac noaptea tarziu. O alta conditie obligatorie este sa fiu undeva

25.10.2014

Imi amintesc si astazi cum la un moment dat, prin clasa a 10-a, la ora de psihologie ni s-a dat urmatoarea sarcina: fiecare sa se descrie prin intermediul unei comparatii. In clipa imediat urmatoare, fara sa mai stau o clipa pe ganduri am scris pe o foaie urmatorul lucru: "Sufletul mi-e mare involburata, iar gandul

8.07.2014

Astăzi notele melodiilor nu se mai aud căci ropotul zilelor ce se scurg cu repeziciune acoperă totul...

 M-am gandit sa public si acele fragmente incepute, dar ce niciodata (din varii motive) nu au ajuns sa fie asternute aici, pe blogul meu. Inca mai am ceva materiale, insa le las prada timpului gandindu-ma ca in felul acesta vor deveni mai valoroase.

29.09.2013

Am fost naiv... Cândva am crezut că, măcar într-o mică măsură, voi reuși să schimb lumea. Apoi a venit toamna anului 2009, perioadă ce m-a făcut să realizez că singurele transformări ce mi se datorează sunt cele ce se confundă cu eșecul, urâtul, moartea. Da, se pare că pe o rază de 5 metri totul se ofilește în jurul meu. Unde e iubirea la care am visat?! Unde sunt oamenii ăia frumoși?!