Fereastră

   Ieri am deschis o fereastră, doar o altă cale prăfuită către sufletul meu... și te-am văzut pe tine, cea care de aproape trei ani îmi ești umbră oriunde m-aș afla. Aveai o aură specială, una străină și totuși ușor familiară. Timp de câteva ore am străbătut cărările întortocheate ale minții mele pentru a te afla, pentru a redescoperi momentul de timp în care te văzusem cu o aură similară. Am rătăcit printre amintiri, am reîmprospătat iarăși și iarăși acele urme lăsate în nisip până când mi te-ai arătat în adierea palidă a unui vânt de 27 aprilie 2013 ce agale îți purta pletele. Acela a fost momentul în care mă îndrăgostisem de tine, momentul în care aura despre care îți vorbeam mi se dezvăluise pentru întâia oară.
   Anii au trecut iar tu încă îmi ești alături... naiv, stângaci, pătimaș...