Dragostea e mută... şi aşa rămâne indiferent de încăpăţânarea noastră de i-ai scoate nişte cuvinte.
A trecut un an! În tot acest timp, zgârieturile, cicatricile braţelor le-au luat locul celor crestate în suflet. Mâinile-mi nu mai sunt atât de gingaşe, iar acel zâmbet rarisim nu-mi mai este atât de inocent. Gândul mi-e mai sălbatic, iar judecata mi-e mai aspră. Am devenit ceea ce trebuia să devin: un om comun. Sunt mediocru şi cu toate astea... sunt mai bun ca tine, mereu voi fi. Mai e nevoie să îţi demonstrez?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu